Doar Tu cunoști  ce-i după zâmbet
Și câte răni se pierd în el
Doar Tu cunoști umbra din suflet
Și ce Te roagă el mereu

Doar Tu cunoști zâmbetul trist
Și inima când nu-Ți vorbește
Doar Tu cunoști ce ascunde ea
Atunci când nu Îți povestește

Doar Tu cunoști plânsul tăcut
Ce sufletului nu ți-L arată
Și doar Tu știi oftatul rupt
Ce îl mai pierd când trec pe stradă

Doar Tu știi totul Domnul meu
De aceea eu te rog pe Tine
Când vezi că plânge robul Tău
Ascunde-i sufletul în Tine